HIV

Abrevierea HIV înseamnă virusul imunodeficienței umane. Virusul se transmite pe cale sexuală și face parte, așadar, din categoria ITS. Fără tratament, virusul distruge sistemul imunitar. Drept urmare, organismul devine din ce în ce mai vulnerabil la agenții patogeni. Este necesar de aceea un tratament în timp util. HIV nu se vindecă cu acesta. Dar medicamentele pot preveni dezvoltarea afecțiunii în boala SIDA.

ITS HIV este cauzată de un așa-numit retrovirus. Virusul atacă sistemul imunitar prin distrugerea anumitor tipuri de celule albe din sânge (limfocite T CD4+). Fără aceste celule, organismul nu se mai poate apăra în mod adecvat împotriva infecțiilor.

HIV este o ITS periculoasă. Afecțiunea provoacă la început simptome generale care trec de la sine. După aceea, virusul rămâne latent în organism pentru o lungă perioadă de timp. În această perioadă, sistemul imunitar este atacat în continuare. Această fază poate dura luni sau chiar ani.

Dacă HIV este lăsat netratat, organismul devine susceptibil la o serie de afecțiuni grave, inclusiv cancer, demență și infecții grave, cum ar fi pneumonia. În acest stadiu, HIV este denumit de către medici sindromul imunodeficienței dobândite, sau SIDA.

Ca și în cazul multor alte ITS, majoritatea oamenilor nu observă la început infecția cu HIV. Primele simptome apar abia după câteva săptămâni. HIV se dezvoltă în faze. Vă prezentăm cele mai frecvente simptome HIV pentru fiecare fază.

Prima fază: HIV acut

La aproximativ 1 până la 6 săptămâni de la infectare, debutează simptomele. Organismul luptă împotriva infecției. Această fază se mai numește și „HIV acut”.

• Simptome asemănătoare gripei, cum ar fi febră, dureri în gât, dureri musculare, dureri de cap, oboseală;
• Glande umflate;
• Erupție cutanată;
• Diaree;
• Transpirații nocturne;
• Foarte ocazional: ulcerație pe membrana mucoasă a gurii sau pe organele genitale;
• Unii oameni nu resimt deloc simptome.

Simptomele acute ale HIV dispar după câteva zile sau săptămâni.

Faza a doua (faza latentă)

Virusul continuă să prolifereze, dar acest lucru trece de obicei neobservat. Totuși, contagiozitatea HIV persistă. Astfel, virusul poate fi transmis altora fără a fi detectat. Această fază poate dura până la 15 ani.

Faza a treia: HIV devine SIDA

În această fază, sistemul imunitar este grav afectat. Din această cauză, organismul este susceptibil la diferite tulburări și afecțiuni. Boala nu se mai numește acum HIV, ci SIDA. Simptomele diferă foarte mult de la o persoană la alta.

Simptomele infecției HIV avansate sunt, printre altele:

• Pierderea în greutate;
• Dificultăți de respirație;
• Oboseală persistentă.

În această fază, intervin de asemenea mai rapid infecții și alte boli, cum ar fi:

• Infecții cu Candida;
• Pneumonie;
• Infecții cu virusul herpes simplex;
• Tuberculoză;
• Cancer de col uterin;
• Cancer limfatic.

Deoarece sistemul imunitar nu mai poate lupta împotriva acestora, acestea pot fi afecțiuni care pun în pericol viața pacienților cu SIDA netratați.

Particulele virusului HIV se găsesc în lichidul pre-ejaculator, spermă, lichidul vaginal, laptele matern și sânge. Vă puteți infecta așadar cu această ITS dacă aveți relații sexuale neprotejate. Dar HIV se poate răspândi și prin contact cu sângele. De exemplu, la utilizarea unui ac de seringă sau a unei lame de ras pe care se află sânge contaminat. Sau dacă unul dintre parteneri are o mică rană care intră în contact cu fluide corporale infectate.

Persoanele cu multe contacte variabile sunt expuse unui risc suplimentar de a contracta această ITS. HIV se întâlnește cel mai adesea la bărbații care fac sex cu bărbați. Cea mai mare parte a infectărilor apar în acest grup, deoarece HIV se transmite mult mai ușor prin sex anal decât prin sex vaginal. Dar și femeile și bărbații heterosexuali pot contracta HIV.

De asemenea, HIV este mai frecvent în anumite zone, inclusiv Asia, Africa, părți din America de Sud și Centrală, Europa de Est și Rusia.

Deoarece HIV este contagios, sexul protejat este foarte important. Folosiți așadar întotdeauna un prezervativ.

Dacă aveți un risc ridicat de a contracta HIV, există medicamente care ajută la prevenirea infecției. Aceste medicamente se numesc PrEP (profilaxie pre-expunere). Medicamentele PrEP sunt inhibitori virali.

Există, de asemenea, medicamente care pot fi utilizate rapid în caz de urgență (până la 72 de ore după o posibilă infectare). De exemplu, dacă prezervativul s-a rupt în timpul actului sexual. Aceste medicamente se numesc PEP: Profilaxie post-expunere. Și aceste medicamente constau în inhibitori virali.

Medicamentele PrEP și PEP sunt prescrise doar în anumite cazuri.

La trei luni de la transmitere, HIV este în orice caz măsurabil în sânge. Acest lucru are legătură cu timpul necesar organismului pentru a produce anticorpi. Ca în cazul oricărui virus, organismul produce anticorpi împotriva acestuia. Numai că la HIV, anticorpii nu pot, din păcate, să învingă virusul. Prezența anticorpilor arată că aveți HIV. Simptomele de HIV acut sunt foarte asemănătoare cu cele ale gripei. Din această cauză este dificilă recunoașterea bolii, ceea ce face ca HIV să fie atât de periculos. Cu un test HIV, puteți determina sau exclude rapid o eventuală infecție.

Dacă aveți simptome de HIV, testați-vă cât mai curând posibil, dar țineți cont de faptul că HIV este detectabil abia la 2 săptămâni până la 3 luni după infectare. Faceți un test cât mai curând posibil, dacă ați avut raporturi sexuale neprotejate în mod regulat și aveți un risc mai mare de a contracta HIV și/sau o altă boală venerică. Faceți întotdeauna un test (după trei luni) dacă ați făcut o dată sex neprotejat cu o persoană care ulterior s-a dovedit a fi infectată cu HIV Puteți apela la un medic pentru un test de HIV. Medicul va preleva atunci puțin sânge, care va fi testat în laborator.

În prezent, sunt disponibile și autoteste pentru HIV. Rezultatul testului HIV este negativ, dar simptomele persistă sau nu aveți încredere în el? Consultați-vă atunci cu un medic.

Dacă rezultatul este pozitiv, urmați imediat un tratament, chiar dacă nu aveți încă simptome de HIV sau dacă acestea au dispărut deja! Dacă ați contractat virusul HIV, există posibilitatea să aveți și o altă boală venerică. De aceea, este înțelept să vă testați dumneavoastră și partenerul (partenerii) dumneavoastră și pentru alte ITS.

HIV trebuie tratat imediat pentru a preveni ca virusul să provoace daune grave. De asemenea, informați-vă imediat partenerul (partenerii); și el sau ea va trebui să se testeze cât mai curând posibil.

În prezent, HIV poate fi tratat cu medicamente. Tratamentul pentru HIV nu poate vindeca boala. Medicamentele fac însă ca sistemul imunitar nu este distrus în continuare. Cu un tratament adecvat, pacienții cu HIV au, în general, o speranță de viață medie normală. Este însă important ca medicamentele să fie luate cu fidelitate și cu exactitate. Medicația pentru HIV trebuie utilizată zilnic pentru tot restul vieții.

În cazul unei infecții cu HIV, se începe un tratament cu inhibitori virali. Aceste medicamente fac ca virusul să nu se mai poată multiplica. Drept urmare, numărul de particule de virus din sânge scade. Dacă această așa-numită „încărcătură virală” devine atât de scăzută încât este invizibilă, virusul nu mai poate fi transmis. Contagiozitatea HIV dispare atunci și, cel mai adesea, rămâne departe atât timp cât medicamentele sunt administrate corect.

Există diferite tipuri de inhibitori ai HIV. Toți aceștia abordează virusul în alt mod. De aceea, tratamentul pentru HIV constă, în general, într-o combinație de trei inhibitori HIV diferiți. Tipurile de inhibitori HIV utilizate adesea sunt:

Inhibitori nucleozidici ai reverstranscriptazei (NRTI)

• Tenofovir;
• Abacavir;
• Zidovudină;
• Lamivudină;
• Emtricitabină;
• Didanozină.

Inhibitori nenucleozidici ai reverstranscriptazei (NNRTI)

• Efavirenz;
• Nevirapină;
• Etravirină;
• Rilpivirină.

Inhibitori de protează (PI)

• Atazanavir;
• Darunavir ;
• Ritonavir ;
• Fosamprenavir;
• Saquinavir;
• Tipranavir;
• Indinavir.

Inhibitori CCR5

• Maraviroc;
• Raltegravir.

Inhibitori de fuziune (inhibitori de intrare)

• Enfuvirtidă.

Un medic decide ce cocktail de medicamente poate fi cel mai bine utilizat. Există și medicamente în care mai mulți inhibitori HIV sunt combinați într-o singură pastilă.

Uneori, virusul se dovedește a fi rezistent la un anumit medicament. Atunci se poate alege o altă combinație.

La tratamentul pentru HIV, țineți cont de următoarele lucruri:

• Inhibitorii virali pot provoca reacții adverse. De exemplu, puteți avea simptome precum greață, diaree, dureri de cap sau oboseală. Pe termen mai lung, mai pot apărea tulburări precum nevralgii la nivelul mâinilor și picioarelor, diabet și valori anormale în sânge. Discutați cu un medic dacă reacțiile adverse sunt severe sau nu se diminuează;
• Luați medicația cu fidelitate, așa cum a fost prescrisă de medic. Acest lucru este foarte important; dacă nu luați medicamentele la timp, virusul poate deveni rezistent. Țineți cont de acest lucru și atunci când călătoriți, când se trece la ora de iarnă sau de vară sau dacă doriți să postiți în timpul Ramadanului. În prospectul puteți citi ce trebuie să faceți dacă uitați o pastilă, dacă vomitați sau dacă aveți diaree severă;
• Medicația pentru HIV nu protejează împotriva altor ITS. Folosiți așadar întotdeauna un prezervativ în timpul actului sexual.

Mai aveți întrebări despre HIV și SIDA sau despre tratamentul dumneavoastră pentru HIV? Un medic sau un farmacist vă va ajuta cu plăcere.

Medicamente împotriva HIV necesită prescripție medicală în majoritatea țărilor. Acest lucru este valabil și pentru medicația de prevenire a infecției cu HIV (PrEP/PEP). La Dokteronline puteți solicita un tratament adecvat. Cererea dumneavoastră va fi evaluată de un medic pe baza chestionarului medical pe care l-ați completat. Rețeta întocmită va fi apoi transmisă unei farmacii, după care medicamentele prescrise vor fi livrate discret la domiciliul dumneavoastră.

Doriți mai multe informații despre medicamentele împotriva HIV? Nu ezitați să consultați un medic sau un farmacist.